
Copilul cu CES este: cu dificultăţi uşoare de învăţare, cu dificultăţi perceptiv-motrice (orientare în timp şi spaţiu, schemă corporală), cu deficienţe mintale uşoare/asociate/severe (spre exemplu copiii cu sindrom Down), cu deficienţe senzoriale (vizuale, auditive), cu deficienţe locomotorii, cu deficienţe de pronunţie, scriere, citire (spre exemplu copiii cu dislexie, disgrafie, discalculie), cu tulburări de comportament sau emoţionale (spre exemplu copiii cu ADHD sau cu autism).
La vârste preşcolare sunt identificaţi copiii cu deficienţe moderate şi severe la care problemele la nivel intelectual, afectiv, relaţional, fizic sunt mai pregnante, evidente. O dată cu începerea grădiniţei şi în primii ani de ciclu primar sunt identificaţi şi copiii care suferă de afecţiuni mai uşoare deoarece apar dificultăţi de adaptare la viaţa şcolară (efort, atenţie, concentrare, memorare, socializare).
Copiii cu CES au dificultăţi de învăţare şi dizabilităţi care fac ca învăţarea pentru ei să fie mai grea decât pentru alţi copii de aceeaşi vârstă. Ei pot avea nevoie de ajutor suplimentar:
– în gândire, la înţelegere, în plan fizic, în plan sensorial, în plan emotional, în vorbire, în relaţionarea cu ceilalţi.
Dificultăţile de învăţare reprezintă o tulburare a unui sau mai multor procese psihice de bază implicate în înţelegerea sau folosirea limbii vorbite sau scrise care se manifestă într-o abilitate imperfectă de a asculta, gândi, vorbi, scrie, pronunţa sau de a face calcule matematice.
Dificultăţile de învăţare apar în: – citit, scris, vorbit, calcul.
În concluzie CES poate însemna că un copil are dificultăţi cu: – toate cerinţele şcolare, citit, scriere, calcule matematice, înţelegerea informaţiilor.